Voi sta singur, deoparte
Da, voi sta singur, căci este mult mai bine
La ce folos să zic că am frați
Când chiar ei te lovesc, când ar trebui să te ridice

Ce folos, da ce folos să fim împreună
Când inima noastră este ascunsă
În ea sunt lucrurile rele, pe față ne arătăm iubire
Și pe la spate șușotim vorbe grele

Ce folos, da ce folos să privesc la tine
Când cu gândul mă înjosești
Și la nervi îi dai drumul
Și învinuiri nedrepte îmi arunci

Când vei cerceta, o frate?
Cercetează și vezi să nu fie precum paiul și cu bârna
Vezi de-aruncă tu gunoiul unde crezi că îi este locul
Nu-l lua, nu-l arunca, într-un frate, soră ce trăiește-n pace cu tine

Nu te duce și nu pune pe spinarea celor fragezi grele sarcini de purtat
Lasă omul cel firav și slab, sa-l întărească Domnul cel viteaz în lupte
Că și tu ai fost odată slab și poate mai firav

Să stai singur, nu-i a bine
Dar chiar singur nu-s acum
Sunt cu Domnul Savaot
Ce pe stâncă m-a urcat

Și cum rana mi-a legat
Și cu vocea Lui cea blândă
Într-o adiere de vânt
Mi-a șoptit ușor, duios, Eu pe tine nu te las.